Ce ştim despre corupţie?

În prezent în discuţii între colegi, prieteni, rude, la serviciu, acasă sau în ospeţie cel mai des este discutată tema corupţiei. Acest subiect este discutat, comentat, agreat, criticat. Dar ce cunoaştem în realitate? Ştim despre existenţa unui asemenea fenomen, pentru că mass-media cu regularitate ne prezintă cazuri de corupţie? Ştim din experienţa personală, din discuţiile cu prietenii, rudele? Ştim din datele prezentate în diferite sondaje naţionale şi internaţionale?
Mulţi din noi înţeleg cuvântul „corupţie” în mod mecanic şi nu cugetă asupra sensului şi conţinutului său informaţional. Deci ce este corupţia?
În sens etimologic, termenul corupţie provine din latinescul „corruptio”, ce are la bază verbul „rupere” - a rupe. Ruptura era văzută de către latini ca un act ce este opus celui de a lega - verbul „legere”, la baza căruia stă termenul de lege, legământ. Prin urmare, corupţia presupune un act ce vine în contradicţie cu spiritul legii, ea constituind o abatere de la moralitate, de la cinste şi de la datorie.
Corupţia, este unul din acele cuvinte care are o mulţime de sinonime şi pe măsura trecerii timpului, numărul lor creşte. În trecut, prin corupţie se înţelegea şperţul, peşcheşul, poclonul, resfeţul, mâzda, pinca, sfânţuiala. Astăzi, acest fenomen antisocial este sinonim cu perversitatea, imoralitatea, decadenţa, decăderea, depravarea, desfrâul, dezmăţul, preacurvia, viciul, descompunerea morală, pierzania. Dar cel mai frecvent, corupţia este asociată cu venalitatea, ceea ce înseamnă însuşirea proprie a unei persoane, care este lipsită total de scrupule şi care face orice lucru pentru bani.
Cum definim corupţia? Cercetătorii în domeniu, susţin ideea că, fenomenului corupţiei nu i se poate da o definiţie universal valabilă. În urma numeroaselor discuţii, s-a ajuns la un consens doar privind definiţia de bază a corupţiei. Aceasta datează din 1931 şi prevede că corupţia constă în „folosirea abuzivă a puterii în vederea îmbogăţirii personale”, sub putere înţelegând funcţia şi puterea de a decide. Cu cît este mai înaltă funcţia, cu atât mai mult persoana este supusă riscului de a fi coruptă. Celui care nu deţine o funcţie aptă de a decide, de a soluţiona cazuri, de a evalua performanţele etc. nu i se propune mită. În realitate, corupţia prezintă puntea de legătură între funcţie şi îmbogăţirea personală.
Corupţia a apărut odată cu omenirea. În literatura de specialitate găsim păreri că Eva l-a corupt pe Adam, propunându-i mărul discordiei. Să presupunem că a fost primul act de corupţie comis în familie.
Apropo, există corupţie mare, mijlocie şi mică, corupţie în culori: neagră, cenuşie, corupţie externă şi internă, de stat, privată, de rutină, etc. şi nu în ultimul rând corupţia „drăguţă” – cafeluţe, dulciuri, flori, băuturi alcoolice, altfel spus „luat cu bombonica”.
Cu părere de rău, nici o societate - indiferent de stadiul de dezvoltare economico-socială, de natura şi esenţa regimului politic, de forma de organizare statală şi de guvernământ, nu a fost şi nu este ocolită de corupţie. Cert este faptul, că în ţările slab dezvoltate, fenomenul corupţiei are o amploare mai mare. Specialiştii în domeniu aşa şi nu au ajuns la un numitor comun, unii considerând că corupţia generează sărăcie, iar alţii - invers, că sărăcia generează corupţie.
Transperency International (www.transparency.org) anual lansează Indicele de Percepere a Corupţiei (IPC) – indice care încearcă să scoată în evidenţă corelaţia dintre corupţie şi sărăcie. IPC se calculează la o scară de la 0 la 10, unde „0” semnifică cel mai înalt nivel al percepţiei corupţiei, iar „10” – cel mai scăzut nivel al percepţiei corupţiei. În clasamentul IPC pentru anul 2011, Moldova a înregistrat un scor de 2,9 plasându-se între ţările Algeria, Senegal, Egipt, Kosovo şi Vietnam. În comparaţie cu alte state CSI, în anul 2011 Republica Moldova s-a plasat pe primul loc, fiind urmată de Kazakhstan care a fost evaluată cu 2,7 puncte, Armenia – 2,6 puncte, Azerbaijan, Belorus şi F.Rusă - 2,4 puncte, Ucraina - 2,3 puncte. Din 182 de ţări incluse în clasament, pe prima poziţie s-a plasat Noua Zelandă, cu un scor de 9,5 puncte, fiind considerată ţara cea mai puţin coruptă.
Concluzionăm: totul este simplu, vrei să trăieşti bine, să-ţi asiguri un viitor decent ţie şi urmaşilor tăi – nu corupe şi nu te lăsa corupt. Respectă legea şi pe tine însuţi.

Daniela Railean, inspector principal,
Centrul Naţional Anticorupţie
 

Stiri

Categorii