Pe cine interesează şi cui îi pasă de autorităţile locale în Republica Moldova?

Ce se întâmplă şi încotro mergem cu administraţia publică locală, stimaţi foşti şi actuali guvernanţi? În ultima perioadă suntem martorii unei activizări pe direcţia administrației publice locale. Politicieni, membri ai guvernului, experți, jurnaliști etc. toţi şi-au amintit brusc de administraţia publică locală, de problemele ei şi se plimbă prin ţară, la televiziuni şi mass-media cu promisiuni şi manifestări de respect faţă de autorităţile locale. În acelaşi timp, primarii, preşedinţii de raion, personalităţi din teritoriu au devenit peste noapte foarte atractivi şi sunt vânaţi de toate forţele politice, în acest sens fiind folosite orice mijloace devenite „normale” (pentru Republica Moldova) şi „testate” cu succes pe parcursul anilor precedenţi de toate guvernările anterioare: metode administrative, financiare, economice, politice, mediatice etc.

Astfel, bieţii colegi primari, nici nu ştiu ce sa facă, fiind şantajaţi şi presaţi din toate părţile ca sa accepte ofertele generoase (la prima vedere) a forţelor politice, dar, care, de obicei, nu au nici un conţinut real şi importanţă practică ulterioară alegerilor. În pofida tuturor promisiunilor şi îndată ce se finalizează alegerile locale, interesul faţă de APL din partea mai marilor lumii scade brusc şi primarii rămân singuri cu problemele lor, cu excepţia unor pomeni cu caracter electoral pe care doar unii reuşesc să le dezbată, dar care niciodată nu sunt suficiente.

În acest sens, se uită că, spre deosebire de alegerile parlamentare, activitatea la nivel local este şi trebuie să fie cu mult mai puţin politizată şi rolul factorului politic este foarte redus, oamenii cunoscând candidaţii şi apreciindu-i nu după apartenenţă politică, ci după calităţile morale, modul de viaţă, autoritate şi rezultatele obţinute în calitate de primar sau la locul de serviciu.

Dar mai grav şi alarmant, în situaţia actuală, pentru întregul sistem al administraţiei publice locale, este faptul că o bună parte de reprezentanţi ai administrației locale de înaltă calificare şi cu o vastă experienţă: primari şi funcţionari din cadrul primăriilor, nu mai doresc să continue activitatea sa în cadrul administraţiei locale în condiţiile actuale, care este sub orice critică la capitolul cadrul legal, competenţe, finanţe, motivare şi remunerare etc. Foarte multă lume din domeniul APL regretă că au părăsit funcţiile de directori de şcoli, profesori, conducători şi lucrători la diferite instituţii publice şi private, cu un regim de muncă normat şi remuneraţi în prezent mult mai bine decât un primar, care nu are nici zile de odihnă şi este în exercitarea funcţiei 24 de ore pe zi. In acest context, ce fel de autoritate publică locală şi şef al administraţiei publice locale mai este primarul sau preşedintele de raion care sunt remuneraţi cu mult mai rău decât conducătorii şi lucrătorii subdiviziunilor din subordine şi care cu orice problemă, zi sau noapte, se adresează la primărie???

Pe acest fundal trezeşte o anumită stare de compasiune mulţimea de pretendenţi noi la funcţia de primar, care avem impresia că habar nu au ce înseamnă în condiţiile Republicii Moldova să fii primar, care aparent este autoritate publică locală, dar de fapt este în acelaşi timp: administrator de şcoli, măturător de străzi, poliţist, pompier, asistent social, medic, lăcată la uşa judecătoriilor, procuraturii, CCCEC, şi altor instanţe, scriitor (autor) de proiecte, dactilograf şi secretar al ministerelor, cerşetor, care umblă cu mâna întinsă pe la raion, ministerul finanţelor, partide politice, donatori; obiect al controalelor şi presiunilor din partea mulţimii de organe de control; dosare penale sau administrative garantate după cel mult 6 luni de activitate în condiţiile unui cadru legal actual imperfect şi confuz; familii fără soţii şi bărbaţi care se „cunună”, vorba unui primar, cu primăriile (am adăuga aici: cu procuratura, judecătoriile, ministerul finanţelor, furnizori şi agenţia achiziţiilor publice, partide politice etc.) şi duc de acasă bani şi tot ce se poate, pentru a face faţă numeroaselor probleme şi sarcini fără acoperire financiară din partea guvernului.

La toate acestea, trebuie de adăugat atitudinea superficială şi arogantă a multor reprezentanţi ai administraţiei centrale faţă de autorităţile locale, care cu orice ocazie încearcă să pună responsabilitatea pentru nereuşitele lor pe umerii autorităţilor locale. În acest sens, sistematic auzim din partea demnitarilor de stat că primarii sunt responsabili şi de vină pentru calamităţile naturale, drumurile naţionale, pentru asistenţa socială, educaţie, recruţi, pompieri etc. Aceasta, fără ca, cei care îi învinuiesc pe primari, să-şi dea seama că în majoritatea cazurilor respective, administraţia locală conform legii nici nu trebuie să se ocupe cu astfel de atribuţii; că ei nu au capacităţi funcţionale şi financiare pentru a realiza ceea ce se cere; că anume autorităţile centrale sunt responsabile pentru cadrul legal imperfect, subfinanţarea administraţiei locale şi capacităţile administrative limitate ale administraţiei locale.

Dar, în general, o astfel de atitudine din partea administraţiei centrale trebuie considerată drept una iresponsabilă şi necompetentă, deoarece contravine tuturor normelor legale actuale pe care se bazează activitatea administraţiei locală.
Un lucru, pe de o parte amuzant, dar pe de altă parte foarte trist, este că în prezent foarte multă lume vorbeşte despre administraţie locală şi problemele sale, dar fără ca să-i întrebe anume pe cei pe care-i vizează subiectele date – reprezentanţii APL. Suntem martori la mai multe emisiuni radio şi TV la care participă guvernanţi, foşti şi actuali politicieni, politologi, sociologi etc. care îşi expun părerea pe problemele APL. Însă nu sunt invitaţi, cu unele excepţii, primari, preşedinţi de raioane, consilieri locali etc. din teritoriu, care în realitate şi nu pe auzite cunosc esenţa problemelor şi situaţiei din domeniul APL.

De fapt, nu trebuie să ne mire acest fapt deoarece de 20 de ani în Republica Moldova toate reformele şi legile care s-au adoptat, s-au făcut fără ca să fie întrebate şi consultate autorităţile locale. De sus în jos. La noi întotdeauna cei de la parlament, guvern şi ministere au ştiut şi ştiu mult mai bine, decât cei din primarii şi consilierii locale teritoriu, de ce au nevoie comunităţile locale. Poate de aceea am avut atâtea reforme fără succes şi poate de atâta avem o grămadă de strategii, legi, programe de guvernare care aşa şi au rămas doar pe hârtie. Poate de aceea, autorităţile publice locale sunt tratate de cele din administraţia centrală cu superioritate şi aroganţă. Din păcate, până în prezent la noi în ţară factorii decizionali nu au înţeles un lucru de acum evident : guvernarea locală şi cea centrală sunt două părţi indispensabile şi interdependente a guvernării publice naţionale şi nu poate o parte să fie mai bună şi să funcţioneze bine dacă cealaltă este în incapacitate; nici un program de guvernare, o strategie, lege, program etc. cât de bune şi perfecte nu ar fi, nici o dezvoltare reală socială şi economică a ţării în întregime nu va putea fi realizată - fără o administraţie publică locală puternică şi fără implicarea ei reală şi efectivă în procesul decizional din ţară. Credem că experienţa de mai bine de 20 de ani a Republicii Moldova şi lipsa de progrese reale în domeniul dezvoltării social-economice, este un exemplu foarte explicit în acest sens.
O speranță mare pentru administraţia locală a reprezentat venirea la putere a unei noi guvernări care a promis si chiar a inclus în programul său de guvernare, în calitate de prioritate, consolidarea autonomiei locale şi descentralizarea. Mai mult ca atât, de la cele mai înalte tribune (parlamentare şi guvernamentale) autorităţilor locale s-a promis că va fi demontată „aşa numita” verticală a puterii instaurată pe parcursul perioadei anterioare, care a distrus de fapt administraţia publică locală, transformând-o într-o anexă dependentă în totalitate de cea centrală.
Însă, cum ne-am convins, în Republica Moldova una este să promiţi şi cu totul alta este să te ţii de promisiuni şi să faci ceva concret. Cat timp deja a trecut, dar pe parcursul celor 2 ani de guvernare nici o acţiune concretă nu s-a realizat pentru îmbunătăţirea situaţiei administraţiei locale. Iar administraţia locală activează în continuare într-un cadru legal şi instituţional confuz; în multe domenii absolut depăşit şi contrar reglementărilor din domeniul APL: protecţie socială, educaţie, sănătate, finanţe etc. Aceasta, în pofida faptului că printre actualii deputaţi se numără un număr destul de mare de experţi independenţi, primari, preşedinţi de raioane şi alţi reprezentanţi de vază ai administraţiei locale care cunosc bine starea dezastruoasă a lucrurilor din domeniul administraţiei locale şi înainte de a deveni aleşi ai poporului promiteau marea şi sarea primarilor. Ce s-a întâmplat dlor deputaţi şi preşedinţi de comisii? Dacă voi nu aveţi puterea de a explica colegilor DVS importanţa progreselor în domeniul administraţiei locale, atunci cine?

Astfel, în loc ca situaţia să se îmbunătăţească, dimpotrivă, autorităţile locale au avut parte doar de surprize negative: impunere de reduceri de personal, reducere de finanţări, adoptare de legi importante fără a fi implicate şi consultate autorităţile locale, o centralizare şi mai mare în mai multe domenii (de ex. achiziţii, asistenţă socială, autorizaţii de funcţionare, dezvoltare regională etc.), suspendarea creşterii şi chiar reducerea salariilor funcţionarilor din APL etc.
Mai mult ca atât, nimic nu s-a schimbat nici după conţinut în atitudinea autorităţilor centrale faţă de cele locale. Formalitatea şi superficialitatea - fiind principalele caracteristici ale relaţiei între guvernarea centrală şi cea locală. Practicile ale regimului anterior, fiind păstrate şi aplicate în continuare. În acest sens sa ne amintim, de exemplu, de procesul de elaborare a bugetelor locale şi a celui de stat pentru anul 2011, caracterizat prin netransparenţă, lipsă de reglementări clare, cifre (normative) care nu corespund realităţilor, nu sunt aprobate prin norme legale şi desconsiderare totală a opiniei autorităţilor locale. În această situaţie, bugetele mai multor autorităţi locale comparativ cu anii precedenţi au fost şi mai urmează a fi reduse, în pofida creşterii cheltuielilor la diferite capitole, încheierii de contracte cu furnizori, începerea lucrărilor şi procurărilor, asumarea altor obligaţii financiare. Dar cui pasă de aceasta? Principiul este - descurcaţi-vă singuri şi cum puteţi!

În acest context, întrebarea noastră faţă de guvernanţi este următoarea: Oare de ce atunci când s-au adoptat toate aceste cazuri nu se consultă cu administraţia locală şi se acţionează în mod unilateral? De ce, odată cu măsurile administrative şi reducerile de finanţări pentru autorităţile locale, nu se prevăd şi nişte măsuri compensatorii şi reforme consecutive care ar diminua efectul negativ al acţiunilor guvernamentale respective? De ce, atunci când este necesar de a reduce cheltuielile bugetului public, atenţia ministerului finanţelor se orientează în primul rând la sursele de finanţare ale autorităţilor locale, dar nu şi asupra celor destinate activităţii administraţiei centrale? De ce, la urma urmei, continuă practica stabilită de zeci de ani ale guvernărilor anterioare, de a nu respecta LEGEA??? Carta Europeana a Autonomiei Locale (art. 4 şi 9), Constituţia (art.109), Legea administraţiei publice locale (art.6 şi 81), Legea descentralizării (art.1), Legea finanţelor publice locale (art. 3) etc. care, expres, prevăd obligaţia de a implica şi consulta efectiv autorităţile locale şi asociaţiile sale în toate problemele ce le vizează.

Astfel, în prezent, situaţia în domeniul administraţiei locale este gravă la toate capitolele fiind caracterizată prin următoarele particularităţi:
• Cadrul legal, instituţional şi financiar care cu anii nu este corelat şi ajustat de către administraţia centrală;
• Sistem în care toate pârghiile administrative şi financiare disponibile în stat sunt în mâinile administraţiei centrale, iar majoritatea responsabilităţilor de realizare – pe umerii APL;
• Sistem unde reformele administraţiei locale se fac fără administraţia locala sau în cel mai bun caz cu implicarea ei formală;
• Sistem care stimulează turismul politic şi în care politicienii si guvernanţii îşi amintesc de primari şi administraţia locală doar în preajma alegerilor locale, pentru ca, ulterior, să uite de ei;
• Sistem care nu stimulează competenţa şi iniţiativa celor ce vin în APL ci, dimpotrivă, face tot posibilul ca persoanele competente să nu ajungă sau să abandoneze APL;
• Sistem în care APL este controlată şi supravegheată de o mulţime de organe. Pe când cea cea centrală de facto, este în afara oricărui control real;
• Sistem, în care reiese că cei mai corupţi sunt primarii, învăţătorii, medicii etc. care primesc salarii mizere. Iar cei mai curaţi si necorupţi sunt: miniştrii, parlamentarii şi alţi demnitari de stat. Să fie oare aşa?
• Sistem în care ministerele trăiesc după reguli proprii, fără a ţine cont că mai există alte domenii şi legi, iar scrisorile şi circularele proprii sunt mai presus decât orice lege.
• Sistem în care demnitarii de stat şi funcţionarii din cadrul ministerelor habar nu au de nevoile APL şi modul cum este organizată şi funcţionează administraţia locală.
În acest context, ne miră discuţiile iniţiate de autorităţi privind excluderea Republicii Moldova de sub monitorizarea Consiliului Europei, în situaţia când la capitolul democraţie şi guvernare locală încă nu avem înregistrate progrese palpabile. Acesta fiind unul din domeniile de restanţă important şi criticat sistematic din partea Consiliul Europei începând cu anul 2001. În acest sens, dacă pe dimensiunea drepturilor omului, justiţie şi libertatea presei pot fi văzute anumite progrese, pe cel al consolidării autonomiei locale există doar declaraţii de intenţii şi nimic concret.

Mai mult ca atât, nu putem înţelege de ce problematica descentralizării şi consolidării autonomiei locale, lipseşte, cu unele excepţii mici, din sfera interesului factorilor decizionali naţionali şi internaţionali. De ce reprezentanţii administraţiei locale nu sunt incluşi în grupurile de lucru relevante în cadrul procesului de negociere a acordului de asociere cu UE, a programelor de asistenţă precum şi alt acorduri şi programe internaţionale. Reforma administraţiei publice, inclusiv celei locale, creşterea capacităţii administrative, dezvoltarea regională, atragerea de fonduri, dezvoltarea economică, socială etc., include în mod indispensabil şi dimensiunea locală, fiind domenii de interes şi aplicabilitate deosebită şi pentru autorităţile locale.

Prin urmare, în prezent autorităţile locale din Republica Moldova de rând cu anumite acţiuni de ordin strategic, au nevoie şi aşteaptă în regim de urgenţă (până la alegerile locale) nu promisiuni ci acţiuni şi fapte concrete din partea autorităţilor centrale orientate spre perfecţionarea cadrului legal şi creşterea capacităţilor lor instituţionale şi financiare. În acest sens, Congresul autorităţilor locale şi alte organizaţii au venit cu un pachet întreg de recomandări şi propuneri legislative concrete care au fost făcute publice şi expediate tuturor factorilor decizionali. Oare vor fi înţelese şi auzite autorităţile locale în sfârşit de către guvernanţi? Sau iarăşi, Dlor foşti şi actuali guvernanţi ne ducem în alegeri locale cu promisiuni şi speranţe într-un viitor frumos?

Viorel Furdui,
Director executiv al CALM

24 martie 2010
 

Stiri

Categorii